Tu ai plecat
din calea mea,
soarta, poate,
alta-ți dorea.

Dar, n-ai văzut,
iubirea mea
ce-ai lăsat-o
în zeflemea.

În negru strai
ea s-a-mbrăcat
și-și luă lacrimi
pentru culcat.

Uitată e
d-acest destin
ce-a adormit
ca moș-martin.