Să îți amintești de mine ca de acea întâlnire cu o fotografie dragă ,
Să mă uiți măcar pentru o clipă în ochiul tău ,
Fără să mă compătimești, fără să-ți pară rău
Și nu-mi da drumul decât dacă am să pot clipi vreodată fără să te desenez în gând . Să îți amintești de mine ca de o revedere cu propria-ți tinerețe trăită ilegal în ochii altcuiva .
De mine…., să îți amintești ca de colegul din ultima bancă
Sau ca de poetul reinventat din nea
Precum dimineața unui final de umbră…
Să mă ții minte ca pe o rană îngrijită îndelung ,
Ascunsă în buzunarul de la piept ,
Să mă predai unui anticariat fără renume ,
Să-i spui mamei că am murit într-un ritual de înjumătățire a cerului , în fine…
Să îți amintești de mine ca de un poet neînțeles de nimeni din nevoia de a cuvânta o frântură de stea .