Răsăritul e mai rar;
Curge printre piețele istovite.
Tu ai pielea fierbinte și parfumată,
Eu sunt precum liliecii -
Mă ucide lumina-iubire,
Dar știu atât de bine, ca nimeni altcineva,
Să mă înspăimânt, să rănesc,
Să fug, să mă prăbușesc.
Zâmbetele se vor modela scurt și mincinos,
Convențional-înghețat,
Ca 2 grimase.
Privesc lacom,
Așteptând ca o leoaică în umbră,
Brațele vânzătorilor
De trandafiri.
În apa fântânii
S-au rătăcit câteva stele.
Și nu știu cum se face,
Dar nu-mi găsesc lacrimile
Să-mi acopăr trupul
Înfrigurat.