Peisaj de toamnă


Ca o perdea de fum, lumina toamnei
Acoperă durerile Planetei;
Negociem deschiderea anchetei:
„De ce s-a sinucis Manușa Doamnei?”

Pirmidale jocuri leagă vântul
La colțuri de viață și de cale...
Delapidări de frunze și petale
Înregistrăm cu inima și gândul.

Interpretăm liniar risipa toamnei
De sunet, de lumină și de viață
Ca o zvâcnire caldă-n dimineață
A unui sânge închinat „Coroanei”.

Nobiliare crânguri de mesteceni
Își sună greu arama triumfală
Și, ca-ntr-un joc de teamă și sfială,
Cpacii sunt cei mai statornici prieteni.

Și i-am săpat în literă și-n plame -
Cu ei răzbat un șir întreg de toamne.