și dacă stau ca un topor înfipt în spațiul dintre ore
vă rog scuzați pardon cobor îmi pare c-am zărit pe cuore

desigur nu mă veți crede că am trăit întocmai poveștilor
uneori nu am avut încredere în dumneavoastră
și a trebuit să vă mint
singurii oameni cinstiți sunt rostitorii de NU
și aceasta este îndeajuns d.Hr.

ghiozdanul de spate ascunde truda lucrătorilor la pădure
sufletul lucrurilor are masa moleculară a celulozei
drumul spre casă este conturat în cerneală
ne vom întoarce întotdeauna la primele semne ale erei cali
grafice

în pauzele pe care dacă ar fi după mine nu le-aș face
în loc să particip la jocurile celorlalți
stau rezemat cu fruntea de geam
răceala dintre mine și ei îmi confirmă
măcar unul dintre noi este viu

în rest
să închizi vara un purcel de lapte în soba de teracotă
să verși în sertarul catedrei borcanul cu raci prinși duminica în zori
sau altele asemenea sunt clipe
care abia dacă trăiești destul vor supraviețui

dar atunci vocea îți va părea străină și va răsuna bizar
ca într-o sală goală
în care praful de cretă și tablourile îngălbenite ale scriitorilor
vor fi singurele tale amintiri

m-am lămurit: sunt fapt divers și îmi consum umanitatea
cu voluptate de poet ce ziua bea și scrie noaptea