Nori triști galopează împovărați
Ca niște iepe gravide
Gata-gata să plângă.
Privesc spre pământ cu ochi încărcați
De emoții lichide.
Palat al zburătoarelor negre,
Pomul asaltat de ciori
E un morman de cărbune în ploaie.
Cârcotașele au zburat dintr-odată.
Cor croncănind disperat.
Părăsit, pomul firav a rămas
Ca un câine pricăjit,
Cu post obligat,
După o iarnă pe lanț.

Privești spre pământ încruntată.
Aștepți să-ți trimit o-ntrebare;
Să poți răspunde nu,
Fără să mă asculți.
Nu ai răbdare.
Toamna asta mofluză,
Cu zile obosite de ploi,
S-a prăbușit în sufletele noastre
Cu cețuri cu fulare groase,
Fără zâmbetul culorilor din flori,
Fără verdele sângelui din frunze.
Ne-a făcut să ne certăm.
Ciori cârcotașe.

Dan David, Los Angeles, 12-02-2005.