Eu nu puteam să văd prin matca sticlei; copiii
își luau scaunele de plastic în pivniță, alergau
cu piciorușele moi treptele săpate sub casă.
Mi-am încordat piatra din fiere mi-am încordat
pietrele din fiere- înot în acvariul pe care copiii
l-au umplut cu cerneală.
În pivniță, păianjenii pun pânzele în apa mea
albastră

- podul lor se întinde ca un fir suplu de perie
peste el pentru malul celălalt. Noaptea se ascund
pinguinii în brațele ei- eu o să văd unde crește
buba lor unde e cancerul negru înăuntru unde pasc
șerpii pătura de melci.

Întunericul se diluează; prinde cu fiecare pui de
păianjen luat de curent vasele de aur ale reginei
- deasupra, soarele e o cruce săpată în ecluzele
ei de beton, macii lunii se ofilesc spin cu spin
și căsuțele lor uscate înghit umezeala pânzei.