Cred în dragostea de pumă, îmi ninge în păr îmi ninge cald în
păr în degete, îmi leagă cercul roșu pe deget, mă arde în jurul gurii,
pe sprâncenele desfăcute de cununiță, clipa moale clipa de fier
clipa verde clipa elastică. Solzii picioarelor noastre aduse în același
miez în aceași coajă subțire se coc din razele lunii - răsfrângem
din ele gustul amărui, eclerul nopții.

Cred în dragostea de pumă de pumă de pumă, îmi ninge în obraz;
clipa de rouă e o surdă investiție către libertate, îmi ninge pe
fiecare geană cu fiecare clipă de libertate cu fiecare clipă ca roua;
ne unin într-un singur spectacol, o singură bucătărie de arome triste:
eu pun piedica pe mijlocul tău alb tu pui coastele în arcușul meu
de in,

și, mai departe de noi, se așază viața. Cred în dargostea de pumă, te
risipesc cu fiecare stol de păsări cenușii peste colivie peste stupul de
pămînt. Trece soarele uitat, copiii lui dorm sub genele lui în care
liberatea își taie aripile

- din ele ninge ninge amărui, îmi ninge amărui pe buze, îmi scapă
sufletul în lungi mimoze.
Roșii, amorțesc în norul lor lipit de pământ; pășim tăcuți pe el
către mare către nisip către mare pășim tăcuți pe el către mare
către nisip către mare; cred în dragostea de pumă, goală ca o scoică
din care s-au scurs valurile- un pumn strâns până la viață un pumn
strâns din moarte până la viață.
Pășim din el cu fiecare sărut o îngrădire în jurul luminii.