Somnul mi-l tulburi cu imagini de vis,
alteori îmi trimiți dorul de scris…
Cuvintele se transformă în lacrimi,
mintea fuge spre-ntinsele patimi…
Sunt singură cu propria-mi viață,
în greul drum,cu schimbata-i față…
Știu, sufletu-ți spune că toate-s deșarte,
o,Doamne, ce-ntunecat abis ne desparte!
Și totuși dragostea vine,
nu știu, din pământ, din cer sau pe ape
și gândul incert pe care-l văd rătăcind,
frânghie de mătase îmi pare
de care-aș dori să mă prind.
Iubitul meu, uneori îmi trimiți dorul de scris,
alteori somnul mi-l tulburi cu imagini de vis…