Azi, un sărut a sucombat.
Nici unul din cei doi
la căpătâi nu i-a vegheat.
Ce galben zace-n năsălia
plină de regrete!
nici urma de lumină
nu tresare pe perete,
iar ei,indiferenti,trec cete,cete.

Cei doi? nici n-au simtit.
n-au sesizat
că ultimul sărut
din gânduri le-a plecat,
spășit, cum se născuse altădat`,
timid, sărutul lor
s-a-ndepărtat...

doar la răstimpuri setea
o lacrimă-i adapă,
și-ncet, încet, se scurge,
în bocet de lopată,
și-n cântec de bulgări
rostogolit în groapă...

în uterul de lut
își poartă adormirea,
pe buzele-mamă
tânjește mântuirea,
sperând c-o să renască,
convins că l-au uitat
de propriu-i destin,
mult prea preocupat.
.....................................
cum dorm îmbrățișați,
nici el n-a sesizat.