Te-ai întors la mine vară,
Ești ploioasă nu, ca-n an,
Plângi din zori și până-n seară,
Că îmi plouă din tavan.

Aș dori să stau la soare,
Pielea albă să-mi prăjesc,
Iar în ape limpezi, clare,
Trupul să mi-l răcoresc.

Să mă urc din nou pe munte
Cerul să îl întâlnesc,
Riduri să-mi alung din frunte,
Ochii să mi-i limpezesc.

Pe cărări, venind la vale,
Pașii fragii să-mi oprească,
Vântul să adie-n pale
Inima-mi în piept să crească.

Dar acum, cu iarba-ți udă
Și cu munții-ncetoșați,
Supărată pe noi, crudă,
Ne ți în casă încuiați.