el tot mai mult se-ndreaptă spre
paloarea din iarna grecească
îl ardea un drum cu tei și vii
din morții uitați în fereastră

îl ținea ca o dogoare vina
fierăstrăul acesta și roată
aruncă și gresia- albina
să crească un munte în soartă

el se îndrepta tot mai mult spre
cînd degetul lui mare îl izbi
prin anii și norii-n tumult
el tot mai mult...tot mai mult...