de la tine, de pe geam,
privind nunti nesupuse anotimpurilor
din muntii ce-si spun
oasele lumii;
cu mâna lipita de sticla umeda
sau poate cu tâmpla
pe lacrima ta

de la tine, de sub frunte,
explorând miliarde de gânduri
compun un real
îndurator,
convergent cu granitul
solid si dureros
al inimii mele vulcanice