(căutare)
Cu-nfrigurarea omului pierdut
Caut în noaptea sufletului mut
Am rană în cuget, tare-mi e greu!
Durerea e seacă, revine mereu!

(întrebare)
Cine ești tu, de-mi slutesti sufletul ?
M-ai lovit rău, mi-ai rănit cugetul !
Cine ești tu, de-mi strivești inima ?
M-ai zdrobit tot, mi-ai lăsat lacrima!
Cine ești tu, trecut neiertător
Iluzie mută, cuvânt apăsător?

(rânduială)
A dat Dumnezeu omul să se nască
Mai înainte ca acesta să vrea!
Și i-a mai dat Domnul dar, să iubească
Mare necaz și încercare grea !
I-a dăruit apoi, multă putere
Omu-ncrancenat, s-a pus pe avere !
Frumuseți nedescrise el a primit
A vrut și mai mult, veșnic nemulțumit !
Și i-a dat Dumnezeu, din toate ce sunt
Însă acesta nătâng, le-a încurcat crunt !
S-a pierdut dara, omul! Iată-l rătăcit!
E îndestulat zice! dar, nu-i fericit!