Omul fără picioare se ridică îngândurat,
Cu fața albită,
Dornică de moarte.

Realiza că nu exista,
Realiza că visa,
Realiza că nu trăia.

Nu-i știa pe cei din jur
Nu-i înțelegea,
Nu-i dorea,
Nu-i păsa de moartea lor.

El trăia pe alt tărâm
Unde orice era posibil,
Unde oricine era capabil
Să trăiască.

În lumea lor nu exista.
În lumea lor, tot ce mișca
Avea picioare.
El nu avea.

Și cea mai cruntă pedeapsă
Cea mai mare nedreptate
Cea mai distrugătoare idee
A venit dintr-o dată.

A fost obligat să existe.