E trist să vezi cum cerul
se-nchide înaintea ta,
cum tot ce ai iubit frenetic
se pierde-n nepăsarea lumii,
să-ți vezi idealul
dispărând subit în negura vremii,
învins de patimi deșarte.

E trist să-ți vezi sperantele
distruse de-un trup
fără inimă, fără glas,
s-asculți
fără să ți se vorbească,
să vezi
fără să fi văzut.

E trist să vezi când te trezesti
că toți au adormit...