Ating mișcarea apusului
Mă ascund în pumnii oamenilor
Mă risipesc și o iau de la capăt
Toamna epiderma pământului se descompune
visând începuturile

Mișcăm liniștea prin toate trăirile existente
Ele se atenuează ca petele de acuarelă în depărtare,
ca cele mai intense culori de pe haine
după 30 de zile sub soare
Mișcăm incertitudinea copilului care bate în geam
își strigă maturitatea tardivă
o mișcăm mai departe

Mâinile mici adună frunze uscate
Facem cuiburi pentru dimineți
să-și odihnească răsăritul în ele

Noaptea e strâmtă ca un coridor de liceu
în care ai plâns prea mult
în care ți-ai tocit unghiile de pereți
și te-ai plimbat dintr-un capăt în celălalt
ore în șir
cu pumnii strînși, cu buzele mușcate