mă dezbrac de carne
cu mâna frânturilor de inimă
până ieri am tot schimbat scenariul
pe aceleași străzi goale
la ore fixe imi potrivesc cuvintele
și adorm răstignit de miezul nopții
într-un colț de lume
unde se întâmplă să moară mereu același om
și nimeni nu îl plânge

dimineața un copil iese din viață
întinde câteva amintiri între case
apoi le aduna înger
îmbraca cu ele adult
și nu pot înțelege de ce sunt