E straniu...
Atât de stranie mi se pare
Fiecare secundă
Încercând să mi se strecoare
(atât de foarte îngustă și de scundă)
Pe sub piele,pe sub tâmple
pe sub sânge și oase,
Cât de straniu este
atunci când aproape mă strânge
(la piept)
și mă sărută și mă mângâie
și mă miroase,
Cât de foarte stranii îmi par
(cu toatele, ele secundele)
în serile și diminețile ploioase...
Iar deși totuși doar prima,
ea a fost marea mea iubire
Acea secundă ce odată ce m-a avut
nu a mai vrut
nu a mai vrut absolut deloc să mă lase...