Dați-mi vă rog, o ceașcă de cafea
Am devenit imun la orice drog
La toată spuza vremii și la smog
Și la ipocrizia ei de catifea

Nu mai dau sfaturi ca un demagog
Și senectutea-i bună la ceva
Flăcările ce țâșnesc din ea
Și vechile acuze, le abrog;

Una mică, neagră și fierbinte
Să-mi pună hergheliile-n mișcare
Și dacă n-am cules învățăminte,
Că viața e cum e și, nu cum pare
Atât cât fu s-alerg în calea muzii
Și-n loc de roade, să culeg iluzii...