scriu despre încălzirea mâinilor pentru că două ore
m-a udat ploaia într-o după-amiază în decembrie
gândindu-mă unde am să mă duc,
pentru că tot atât m-am târât pe străzile unui oraș
învelind o pungă
ca pe o soră mai mică.
am sărbătorit parcă o prietenie
la care nu ar fi putut veni nimeni,
am așteptat așa noaptea
să cadă peste mine
ca peste un morman de gunoi.
în brațele mele o bucată de folie
s-a strâmbat ca o fetiță
căreia nu i-a mai fost nici teamă nici frig.