Degetele tale,
Subțiri ca niște creioane,
Rescriu istoria clipei.
Caligrafia lor, mângâindu-mi obrajii,
Pune ordine-n lucruri.
Pe cărări de tăceri și de frunze
Mărșăluiesc căprioarele noaptea...
Frăgezimea lor atinge aerul umed
Și dâre prelungi de durere și zâmbet
Rămân înscrise pe fața pădurii.
Asemeni mâinilor tale,
Umbra căprioarelor
Mângâie fruntea planetei.
Rămân înfiorări de cristal
Și așteptări de argint
Stârnite de mâinile tale
Și de căprioarele nopții,
...întipărite adânc
În scoarța aspră a trupului meu
Și-n pielea atenta a copacilor.