Vulturii sunt umbre care zboară
ce privesc în jos amăgitor,
nu le-ajunge-un cer și-o vară
mai doresc o toamnă și un nor

Foșnetul de frunze în cădere
ca și vântul de sub zborul lor,
sunt aievea și-s durere
pentru inima cuprinsă de mult dor

Aș lăsa o mână să se-ntindă
și cu degetele toate răsfirate
vântul de sub zborul lor să-l prindă
și furtuna, adiere jumătate

Și-un cuprins de stânci înalte
țara lor tărâm neîntinat
vulturii în zbor de libertate
și în plisc, tot cerul ferecat.