noaptea nu e decât un drum pe care dacă mergi îți pierzi pașii

de mic copil am învățat să îmi număr pașii
doar cei făcuți ca și cum/bătrâne ca și cum alături de mine ai fi tu
când primul pas e cel mai important
e ca atunci când alergi grăbit să prinzi trenul
dar nu realizezi că în urma pașilor tăi calci tu

ziua nu e decât un drum pe care dacă mergi vei găsi calea

încă mai am vise în care se face că cineva îmi strigă invers numele
încă mai merg pe drum fără să realizez că nu știu pe ce stradă sunt
știu că va veni ziua în care o să trebuiască să îmi privesc mâinile
în care o să mă tem să mă mai privesc în oglindă
e ca atunci când vrei să treci drumul dar culoarea semaforului e tot pe roșu

stelele sunt ca niște copii care se joacă în parc ca mai apoi pentru o clipă de neatenție să dispară

în fiecare dimineață îmi beau cafeaua
cu aceeasi plăcere cu care îmi scriu pe foaie numele
în fiecare dimineață îmi fumez țigara
cu aceeasi plăcere cu care numele meu apare pe o foaie
așa cum ultimul lucru făcut a fost să îmi urmez pașii în viață

acesta e ultimul poem pe care îl scriu
gata!trebuie să închei aici
dar vă promit data viitoare o să revin cu un poem mai bun