Astăzi tata m-a-nvățat,
Cât e el de ocupat,
Să lecit o poezică
Ce-o stiam în glupa mică,
Si foalte usol l-am luat
Fiind tale concentlat :
-Tle’ să zic o poezea
Si-am uitat-o că e glea,
Vlea doamna educatoale
S-o zic mâine la selbale
Si te log, tată, pe tine
Să mă-nveți s-o zic mai bine,
-M-ai prins pe picior greșit,
Meciul încă nu-i sfârșit,
Ochi nu sunt, doar o ureche,
Zii, că sunt lovit de streche,
Dacă pierdem, am să mor,
Sparg înc-un televizor…
-Cățelus cu pălu’ cleț
Fulă lața din coteț…
-Măi Gigele, stai așa !
Tre’ s-o mai lucrăm cumva,
“Fură”, sună cam nasol,
Nu-i civilizat, parol,
A luat-o,-așa pe blat….
Mamăăă…ce a apărat !
-Cățelus cu pălu’ cleț
Ia lățusca din coteț…
-Dar nu te grăbi prea tare
Să nu faci discriminare,
Nu e rață, e rățoi,
Și nu-i d-ăla prea de soi,
E-unu’ fraier, mititel…
Trage băăă, nu fi tembel !
-Cățelus cu pălu’ cleț
Ia lățoiul din coteț…..
-Și-acum…părul creț al lui,
Dă impresia că-i șui,
Zi-i că-i…ondulat măcar,
Chelios…e prea barbar,
Și “coteț” e demodat,
Hai să- zicem…din palat !
-Cuțu’ cu păl ondulat,
Ia lățoiul din palat,
El se giulă că…
-Stop !”se giulă”…i-arhaism,
Bagă un neologism !
“El promite”, sau…mai vag,
Ah…ce dribling în zid-zag !
Căci “se giulă”, cu respect,
E politic…incorect…
-Cuțu cu păl ondulat
Ia lățoiul din palat,
El plomite că nu fu….
-Stai, stai, stai așa nițel
Să nu-ți iasă-un porumbel !
Fără “fu”….’le mama lor,
Ne caftesc din nou la scor !
Zii, că ești băiat cuminte,
“El promite…și nu minte !”
-Cuțu cu păl ondulat
Ia lățoiul din palat,
El plomite si nu minte…
-El promite și nu minte ?...
-El plomite si nu minte…
-El promite și nu minte ?...
-…că va fi ial plesedinteee !
-Hai că m-ai înebunit !
Iarăși văd că ai zbârcit,
Nu poți zice-o poezică
De o strofă mititică ?!
Þi-o spun eu numai o dat’…
…ne-au bătut de ne-au uscat !...
Cățeluș cu părul creț,
Fură rața din coteț,
El se jură că nu fură,
Dar l-am prins cu rața-n gură !
Te complici, și pentru ce ?!
Vezi cât de ușoară e ?....
…poate data viitoare
Câștigăm în deplasare….

Valeriu Cercel