mii de gânduri blestemate
se scurg în minte-ntunecate,
mă aruncă-n vise, o mie,
sunt închis aici pe vecie.

sângele lor imi umple gâandirea,
mă înec găsindu-mi nemurirea
și cand cred că nu mai am scăpare,
privesc spre moarte cu ardoare.

armada vieții se pierde în noapte,
spiritele lor se îneacă în moarte,
lacrimile mele spre ele se scurg
înecandu-le pe toate-n amurg.