Urmez eu pașii otrăviți de soartă
Pe străzile pictate c-o culoare moartă,
Pe față lacrimi negre curg șiroaie,
Desculț, alerg încet prin ploaie.

Și-n urmă rămân doar cercuri mii
Și-o soartă ce-a fost tăiată-n felii,
Tricoul alb e plin de pete moarte
Ce mă-nconjoară-ntreaga noapte...

Iar zbuciumul de picături pe-asfalt
Trezește în urechi un sunet nalt,
Și doar un bec mai luminează printre case
Cu niște raze luminoase, false.

Pășesc prin cioburi de oglindă spartă,
Și sângele la fel e de-o culoare moartă.
Și-adorm pe spate, pe asfaltul rece
Căci am simțit cum viața prin față îmi trece.