Dor
dor de libertate și de vise ce n-au simțit împlinirea.
Melodia singurătății ce cântă în șoapta
mă surzește și mă doare.
Frunza ce nu s-a putut ține de creangă zboară, alături de ea –
gândurile mele
nu s-au ținut de mine, au zburat.

S-au împrăștiat fulgii,
s-au făcut covor al bătrâneții, alb, ca parul mamei.

Iar au zburat gândurile în țari depărtate,
nu le pot ajunge din urmă,
rămâne să mă duc să le caut...
Nu pot, mă ține dorul,
mă arde și mă întoarce lângă mama,
acasă,
Rămân...