Aceleași gânduri insomniace
Îmi devorează încet, dar sigur,
Firavele speranțe ce mai rătăcesc
Printre nisipuri mișcătoare cerebrale.
Că luna de dor îmi sângerează,
Că soarele-mi mai trist răsare,
Că sufletu-mi deșertic așteaptă clipa
Când fericirea va naște ploaie!
Când vei știi toate astea
Nu te voi pierde oare?