Niciodată firesc...
Ca să ies din mine trebuia să sparg în fiecare dimineață ușa.
Din lipsă de inspirație coboram întotdeauna pe scara de incendiu.
Ritmic neprevăzutul ne arunca față-n-față:
de bunăvoie și nesiliți de nimeni înconjuram paradisul cu sârmă ghimpată,
apoi ne luam de mână și priveam orbecăind înăuntru.
Spre noi înșine.