de sub masă de prin ghiozdane
din colțul buzelor și al urechilor
vin creioanele țopăie prin oraș pe picioroange
uneori se mai scarpină în capul lor de gumă arabică
le îngheață piciorul de barză
iar celălalt abia a scăpat din foc bravul soldat de plumb
cel mai înalt este țantoș iar unul decupat de ascuțitori
a devenit mai înțelept fiind supus unor torturi inimaginabile
colereta lui apretată se înfoaie ca o iguana ori un rege spaniol
vin creioaneleeeeeeeeeeeeeeeeeee
invazia lor de lăcustă pe geamuri
pe mucegăiții pereți
pe sub ușă gata să extermine albul foilor
au pregătit asaltul catapultelor legiuni întregi de clone
ochiul lor ciclopic țintește un asteroid
fiecare visând la o mână
care scrie povești și scrisori mamelor rămase în praguri
sau iubitelor fără căpătâi
vin creioaneleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
când vei intra în măduva lor te vor însemna cu o etichetă pe lobul visului dintâi
într-o altă viață vor deveni poate un poem despre ele însele
săgeată de mănăstire și copită de cerb și ulcior cu vin
își vor tăia mâinile cioplindu-le lemnul a rug a ceară
se vor așeza sub scaun ca o broască
când tușele se vor îngroșa în ochiul tău
vei sări ca arsă în oglindă
creionul conturează neobosit o lume în ochiul tău de sidef
vin creioaneleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
cohorte de muște amețite stive de mortăciuni pe strada tauri
în mijlocul lor creionul savonarolla
ascuțind cuvântul și implantându-l în inima ta
vin creioaneleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
sfârșitul lor înseamnă portetul tău pe asfaltul lumii
un abur împrăștie rumegușul lor de nisip

o mână scrie într-o limbă necunoscută
eu
tu
dumnezeu