La țigănci

"viața e minciuna morții
iar moartea e minciuna vieții"
șoptea un duh ascuns
în ghiocul țigăncii

neostoite flăcări dănțuiau
pe chipul viclenitului mister
uimirea se-ncuiba vrăjită
iar noaptea respira uimită
în pieptul tânăr
de copil
fugit de-acasă pe furiș
s-asculte gândul neumblat de zi
și visul înnoptat de veacuri
sângerând amurg
jăratic orb
acoperit tumult

cu ochi aprinși de cucuvea
descântecul îl dezlâna
scuipând și scormonind în foc
țiganca
altoia blestem
pe ramul fraged de măslin
smulgând din ne-nțelesul ghem
un fir
să-l lege pe copil

"vei fi pribeag
în cugetări
nemulțumit
de ce ți-e drag
îngândurat
în depărtări
de stele nins
dar pângărit
la margine de drum oprit
cărarea-n pâclă șerpuind
cu dorul ars
nemărginit
iubești un joc
te joci iubind
un munte cauți
oare-l vrei?
rănești un vultur
mistui zmei
și zei și zâne
despletești
bătrânul timp îl amăgești
să fulgere în veșnicii

mai ești aici?
ascută dar ce-ți spune baba
ghiocul
ce descântă jalba
străinului care-a murit
rostind cuvânt netălmăcit
dezleagă-l
văd ce scrie-n scrum:
religo-are-avi-atum!"

"viața e minciuna morții
iar moartea e minciuna vieții"
șoptea un duh ascuns
în gândul unui tânăr
descălecat
în taina unei nopți
în noapte-ncărunțită de tăceri
topită-n plumb
ghicită-n cărți
și furișată în ghioc
doar la țigănci

Cluj, l985