Stau pe scări umede de marmură, privesc...
Cum lumea trece indiferent și se uită
Toți pleacă-n altă parte, toți mă ocolesc
Încerc să țip însă de durere-s mută...

Privesc spre mine greu, parcă vinovat
Acuzată c-am distrus un om prea rece,
Încălzindu-i sufletul și lăsându-l să ardă
Plecând pe-un alt drum când el ar mai fi stat!

Totuși nimeni nu mă observă aici plângând
Poate că plouă, e prea umed și rece...
Sau poate pur și simplu nu-s în a lor gând,
Viața mea e moartă... lumea totuși trece!...


[ 19.dec.06 ]
< D.J. >