Ai putea crede ca-n zilele in care nu te vad, imaginea ta mi se furiseaza pe undeva, prin intortocheatul labirint al mintii.. refuzand sa mai iasa la iveala, istovita, afundata complet in amorteala. Se furiseaza fiindca-i nuda, fiindca-i e teama sa o vad asa, fiindca se teme sa se dezbrace de tot si toate-n fata mea. Sa se dezbrace de orice vesminte, de tot ceea ce o pazeste.. caci voi putea sa vad cu ochii mintii tot ce simte si nu cred ca e ceea ce-si doreste.

Ai putea crede ca-n zilele in care nu te aud, cuvintele ce mi le spui.. se pierd. Se pierd in tacerea noastra surda, ce-a inhatat in pantecele ei de timp patruns, tot ceea ce-a ramas nespus, adanc ascuns, de teama sa nu ne raneasca. Si tot de teama sa nu ne ranim, am hotarat sa lasam timpul sa ne-nsanatoseasca.

Ai putea crede ca-n zilele in care nu te simt, parfumul pielii tale se risipeste, bucatile de piele pe care-mi esti tatuat se rup si ele. Celulele in care te-ai impregnat nestingherit.. ca o mireasma adormita a celui mai frumos rasarit.. se duc si ele. Se duc si ele cu repeziciunea primului minut ce l-am impartit impreuna fara sa stim exact cat ne-a legat, ce a creat sau nici macar ca s-a-ntamplat.

Ai putea crede ca-n zilele-n care ma sting de dorul tau si ma aprind abia cand vine luna, sunt zilele in care tu nu-mi esti erou, ci doar o umbra ce ma secatuieste intr-una.

Ai putea crede toate astea, admit. Ai putea crede toate astea caci tin post de tine.. sau tii post de mine..? Ce mai conteaza scopul si motivul, ce mai conteaza care dintre noi si mai ales, ce mai conteaza postu-n sine, cand ne stingem incet amandoi?

Dar de ce sa crezi toate cele de mai sus, cand poti crede doar inversul lor? De ce sa crezi ca-ti uit chipul, cand il caut infrigurata deseori? De ce sa crezi ca nu-ti aud tacerea, cand deseori doar ea mi-e mangaierea? De ce sa crezi ca nu-ti mai simt aroma, doar pentru ca nu mi-esti aproape, cand poti sa crezi ca e chiar singura ce-o simt oriunde si-oricat de departe? Si mai ales, de ce sa crezi ca imi esti umbra si nu erou, cand mi-e de-ajuns sa te privesc si parca uit de tot in jurul meu?

Tin post de tine si n-are sens, si e absurd si greu.. dar ma gandesc ca poate trece postul asta.. si-atunci sa vezi cat de frumos va fi, dragul meu..