la veceul de bărbați
timpu-i ghemuit sub zați
și din pulpa mării seara
curge clipa curge gheara
chiar acolo de din dosul
unde carnea-mbracă osul
și minunile mirării
la veceul tulburării
s-a ademenit din coaste
spaima locurilor vaste
limbuția de virtute
boala bolilor stătute
și mirosul îndurării
din nesațul apt plecării
visul culcă geana lunii
ea respiră-n palme pumnii