pleoapele îi flutură ca niște aripi ciudate
tot curcubeul s-a prins de părul ei împănat
și nu-l mai scapă
e o poză toată
neașteptată iradiată din însăși starea de înserare
sticla de bere i se pare o flacără tare
ascunsă uneori între buzele jucăușe
nu sărută (nu-mi preleva complicatele tușe ale rujului consumat peste carne) (evită atingerea
ta să îmi sfarme vreo fărâmă de culoare)
ochii ei lungi se adâncesc într-un mov care doare ochiul meu sfărâmat
încă pe stupoare negare mirare chemare
e aici prinsă în plasa nerăbdărilor noastre
ne oferă imagini tari prea albastre pentru albul retușat lin pe viață
zburdă o animalitate prin ea
peste față i se preumblă grija-ngrijită de sine
pleoapele-i flutură aripi și am culege-o delicat din ruine
să o zăbrelim în propria-ne nimfotecă
dinspre seara asta neașteptat de cochetă