Pe noptieră, la cap ți-am lăsat,
O cracă de liliac înflorit.
Făceați un tot frumos furat,
Din mine ce-l ce-am supraviețuit.

Pe notele cântate eu am fost
Mai bun decât un biet tangou.
Am pus să lacrime vioara-n fast,
În loc s-o las să zică în tripou.

Ce fluturi veseli s-ar fi slobozit,
În lumea largă ei ademenind,
Mii de priviri rămase în zenit,
Privindu-ne cum bem paharul pân’ la fund.

Dar ce folos că-n grabă eu am fugit,
Lăsând în urmă, doar liliac înflorit.