Prin Praga dorm roșcatele-nvelite
de frunze arămite sub un bec,
degeaba doarme și soldatul (Svejk)
iar generalii-s duși, ca niște vite.

E adormit și vântul - un ciumech
ce-adulmecă, pe undele vrăjite
de Vltava, sirenele cu plite
în loc de cozi și cu miros de chech.

Nimic nu mișcă. Praf de catifele
se-așterne blând pe burgul scăpătat
și peste toți bohemii. Doar, rebele

clopotnițe din Mála Strana bat
din când în când, vestind printre stradele
că sânul toamnei s-a puțin lăsat.