Cade cerneală de pe soare
în laptele ochilor
cu vene ruginii de frunze
pe verso-
aș lăsa toate buzele
fără verb
și frunzele fără vene-
din lacul cerului
se-adapă lei albi
cu astrul mușcat de grumaz,
ca un somn nevisat în vise...

răscumpărări de coroane pământii
răsucesc valetul nopților
de marmură,
înșurubându-l în trunchiuri
de stânci,
și apa nu mai ajunge,
vântul nu se mai adună...
imixtiune de pânze vizuale
pe-un albastru însorit,
tăiat de rotațiile sferei.