Astăzi m-apuc să secționez lumea!
Cei buni, departe să îi pun de răi.
Pe răi, periculoși cum sunt cu gura rea,
I-aș mai păstra să îi arunc ca pe dulăi.

Da!… căci numai ei sunt cei mai buni
Să scormone-n pământ înșelăciuni,
Să pună foc și chiar negri cărbuni,
Pe unii de îi luăm adeseori de buni.

Și uite-așa bătându-se între ei,
Noi vom scăpa de răi dulăi.
Ferice lumea iar va dănțui ehei!
Pe seama bunilor și ălor’ răi.

Cu bunii, treabă multă n-am!
Doar că-s mascați și chiar de neam.