și vai ce toamnă s-a făcut la tine, e sângele precum o larmă ruginie,
ai scoborât privirea-n falduri vaste, acoperind păcatele o mie

mai ieri cerșeam in umbletul de nouri, c-ai să-nfiori tăcerea cu săruturi
iar azi, când stăm înseninare, ne cresc pe buze luptele de fluturi