seara gri infașoară o zi agitată,
lumina e astupată intr-o cutie uzată
blocul, pustiu, nici liniștea nu poate fi spartă
o pledoarie tacută, ce-ascunde o lume agitată.

un bec adormit stă treaz sfarojit
un preș răsucit, iși face treaba`ncremenit
pereții uzați parcă iși cer o osandă,
o usa mizerabilă tinde spre o idee rotundă.

scara ce parcă infinitul ți`l descoperă,
se ascunde-n mister ca artistul intr-o operă
aer sufocant, agasant si adânc impregnant,
parca te aruncă brusc, mai tare in neant.