Știi, când am dat cu pensula
mi s-au scurs culorile în prea târziuri,
s-au prefăcut eterne...
dar n-a fost decât logica din ele –
un efemer pe pleoapa neridată
sau un strop de timp pe valul unui ochi.
Și am gonit toți caii de pe meleagurile mele
în culori târzii cu glas de doină...

Unde-mi e timpul,
la trecut suprem, la viitor minut?...