Morții mei
sunt singurele personaje în întregime pozitive
din viața mea.
În raport cu ei, ranchiunoasa memorie nu mai funcționează
cu rigoarea unui aparat de măsură și control
pentru intensitatea sentimentului, tensiunea conflictului, frecvența căderii…

Ca să fiu admis în distinsa lor societate,
trebuie să deprind de la ei
manierele acestei ars amandi :
nu vin în vizită decât atunci când sunt doriți,
vorbesc prin ceea ce nu spun
și, mai cu seamă, știu când să se retragă –
în cel mai plăcut moment – ,
lăsându-mi ca arvună
parfumul lor seducător : “Je reviens”.





(volumul "Tifla" - 2004)