ne-am împrietenit cu sufletul vândut
pentru o nouă veșnicie
plus un corn
legat cu o panglică
un fel de strălucire încheiată felurit
neștiind cărei uși mă crezi
puțin îmi pasă
moartea s-a rupt ca o nebunie
dinlăuntru aruncîndu-ne
țărână pe cap

***

mângâiat cu palma timpul
petrecut prin băierile unei infime realități
nu lasă o fărâmă
poate drumul
obișnuit să ascundă
lucruri

***

singuri cu Dumnezeu
în pătrate mici
căutând lumina soarelui
să avem cu ce ne obloji și mângâia
sălășluim în noi
sub cuvânt

***