clipesc pe boltă stele de departe
străluminând tăcute noaptea rece
și doar arar un fulger le desparte
cerul brăzdând cometa care trece

o astfel de minune înfioară
bătrâne-ncătușate-n superstiții
și-i vreme pentru buhe ce omoară
doar șoareci neglijenți în apariții

peste-o secundă turle-ncep să ningă
în zboruri tâmpe mii de lilieci
iar cerbi în codri teama vor să-nvingă
când turmele-și gonesc de pe poteci

haita de lupi prin urlete îngână
vedenia albă stinsă către zare
apoi se furișează către stână
sperând să se sfârșească postul mare

dar pân-ajung încep să se pălească
luminile clipind parcă a moarte
căci orizontul prinde să roșească
iar haita flămânzește mai departe

se umple cerul de lumină plină
topind în ea luminile de sus
o nouă încercare va să vină
când astrul se va trece spre apus
.......
din nou clipesc pe boltă de departe
tăcute stele peste noaptea rece
privesc comete ce se duc spre moarte
și doar arar un fulger le întrece