Priveam cu ochii larg deschiși
Spre cerul-nalt și plin de stele,
Nu știu de ce, dar erau triști
Și mereu plini de lacrimi grele.

Pe drumul vieții-naintam
Ca o fantasmă te vedeam.
C-ai fi real mă îndoiam,
Că te-ntâlnesc, nu mai credeam.

Deodată m-am oprit din mers,
Stăteam în loc și-aveam de ales,
Să stau cu tine pentru-o viață
Sau să fug iar în nesiguranță.

E vina ta că m-am oprit,
E vina mea că n-am fugit.
Și pentru o viață m-ai răpit,
Pentru că tu mi-erai sortit.

Din doi străini fără să știm,
Îndrăgostiți am devenit.
Și cu speranță am pornit
Destinul vieții să-mpletim.

Și să pășim noi amândoi
Pe-un drum cu soare, fără ploi
Să-l umplem cu-a noastră iubire,
Cu zâmbete și împlinire.