Pe un imaș plin de verdeață,
Ce-avea conturul unui ou,
O muscă, de trei zile-n viață,
Þinea morală unui bou:
"-Te știu blazat, steril, bicisnic,
Fără un scop, un ideal,
Și mă cutremur când văd zilnic
Că faci același ritual!
Privesc și scârba mă cuprinde,
Căci hrana-ți este un gunoi –
Doar ierburi, boabe!... Tu n-ai minte?
Chiar nu vezi ce consumăm noi?!
Și zborul clar... Tu știi ce-i zborul?
Să te ridici spre-albastre zări...
Nu pot să cred că nu duci dorul
Unei ieșiri spre depărtări!
Ascult-aici: te iau discipol
Și-ți jur că nu vei regreta!
Ai fi al doilea după bivol,
Dar primul ești în fața mea!
Vei învăța să zbori departe
Și multe altele, pe rând.
În schimb, o să mă ții pe spate
Ca să te pișc din când în când.”
Cuprins de vraj-amețitoare
A ăstor lucruri foarte noi,
Boul crezu cu îngâmfare
Că-i altfel decât ceilalți boi.
Apoi, ca lumea să o vază,
Nu mai mâncă nici fân, nici grâu
Și își propuse-n prima fază
Să treacă-n zbor peste-un pârâu.
"-Căci zborul de-astăzi îmi e viața!
Își spuse boul fericit.
Și-abia acum e dimineața
Unui destin de împlinit!”
Astfel, multe trăznăi îndată
Făcu sărmanu-n acea zi,
În încercarea disperată
De-a-și lua zborul, de-a pluti.

Văzând acestea, gospodarul,
Și bănuind c-a-nnebunit,
Aduse-n grabă măcelarul
Iar boul fuse căsăpit!

MORALA:
Nu te-avânta pe căi străine,
Urmează-ți calea, orice-ar fi!
Numai ce e-n acord cu tine
Îți dă progresul, să o știi!