Mă simt plin de decesele lumii,
de umbrele prelungilor dureri.
În acest delir abject caut
să-mi înalț cât mai sus zborul atemporal,
să calc cât mai adânc în groapa cuvintelor.

Atât. Restul mi-e străin
și îndepărtat ca o pasăre-n câmp.
Mi-afund mersul în pământul cu zâmbet tâmp.