Mi-e dor cumplit dar în zadar
Tu nu mai ești acum al meu
Eu nu mai sunt acum a ta
Și nici măcar iubirea vie
Ce ne-nvelea-n iubirea ei …
Și ne lăsa călătorind … să adormim
Cuprinși de doru-I, și să visăm!
Nu e nici ea!

Nici bucuria zdrobitoare a Cerului
… când ne-ntâlneam, ți-aduci aminte?
Totul vibra, și aproape că vedeam dansând
Negrăitoarele ființe!
Obișnuiai să-mi spui pe atunci
Că Cerul și-a îmbracat special
Costumul înstelat iar Luna, cochetă cum e ea
i-a trebuit pesemne o zi întreagă
să-și pregătească alba-i rochie de bal
dar n-a rămas nimic din sărbătoarea noptii …
totul s-a dus și s-a uitat!
Iar clipele …
… frumoase și-ncărcate de emoții
și ele s-au topit …
… și ele s-au uitat!

Mi-e dor și știu că e-n zadar
Tu nu mai ești acum al meu
Eu nu mai sunt acum a ta!